Cum domnul Yameogo Kango are, văd, căutare (curci bete ajung aici gugălindu-l pe dumnealui), revin la subiectul spam, dar de data asta cu prinţesa Amada. Adevărata prinţesă Amada.

“Princess Amada”, în etate de 25 de primăveri, care este totodată şi “a female student from University of Burkina Faso, Ouagadougou”, i-a adresat lui Ludificium, pe 19 iunie anul curent, un mesaj intitulat “CAN I TRUST YOU” – titlu răscolitor pentru orice autentic spirit cavaleresc, dacă cititorul lui nu este cumva genetic mârlan. (Caz în care, se-nţelege, de la aceste altitudini regale nici nu mai merită să ne batem capul.)  

Ce s-a întâmplat? Soarta, mereu ciudoasă cu vlăstarele aristocrate, a lovit-o şi pe gingaşa Amada: “my lovingly Parents died two Years ago and left I and my junior brother behind. My late father was a king, which our town citizens titled him over sixteen years before his death. I was a princess to him and I am the only person who can take care of his wealth now because my junior brother is still young.”

Averea defunctului tată regal constă în “Seven Million Three Hundred Thousand US Dollars”, reprezintă omagiul încasat pentru “youth and community development” de către Măria Sa din partea filialelor Shell şi Chevron din regat şi se află depozitată într-o casetă “in a Security Company here in Burkina Faso in West African Country”.

La vremea depunerii, Măria Sa a explicat companiei respective că în casetă se află aur – cuvântul “dolari” fiind altminteri prea vulgar pentru laringele regal – şi că acesta aparţine unui partener străin, în absenţa căruia (iar absenţa este eternă, deoarece partenerul a fost fictiv de la bun început) doar prinţesa Amada poate autoriza transferul modestei comori către oricare alt cont bancar.

Iar prinţesa este acum pregătită pentru acest transfer: “now am matured to face the life”. Nu doar că este pregătită, dar circumstanţele o presează. Frăţiorul trebuie crescut la standarde princiare şi, pe de altă parte, rude bicisnice încep să-şi mişte labele murdare pentru a o despuia pe prinţesă de moştenirea sa de drept. De ce? Deoarece, semnalează Amada, “I am a female as stated by our culture in the town”.

Vizualizaţi, vrednici cavaleri, această făptură! Prigonită pentru feminitatea sa, dar bravă în apărarea dreptului ei inalienabil, princiara orfană şade la ea în odaie, palpitând între frăgezimea copiliţei crescute în puful tandreţurilor (“prinţesa mea, prinţesa mea!” îi susură încă în inimioară vorbele protectoare ale răposatului tată-rege) şi luciditatea aristocratei acum aproape coapte pentru a apuca frâiele rangului său.

Ce să facă? Poate răsfoieşte pe jumătate absentă tratatul de business administration (sau international relations?) – vă veţi aminti că ea este şi studentă la universitatea din Burkina Faso, aliniindu-se astfel, peste secole, unui sofisticat anturaj de nobile intelectuale din care Madame de Staël n-a fost nici prima, dar iată că nici ultima. Sau poate îşi strânge la piept frăţiorul desperat căruia – lezmajestate! – astăzi i s-a rupt şoseta de mătase cu care frecventa cursul de gavotta unde atâta excela! Ea însăşi reţinându-şi cu greu suspinele, în vreme ce o cută adâncă îi maculează fruntea până acum nicicând atinsă de pecinginea grijilor ordinare. Căci cele şapte milioane continuă să fie blocate în caseta sus-pomenită.

Ce să facă? Ei bine, cu o mişcare pe cât de hotărâtă, pe-atât de graţioasă, ea îşi deschide laptopul bătut în diamante şi dă fiinţă acestui apel: “Dear Friend, Good day and Compliments, I am writing this letter in confidence believing that if it is the wish of God for you to help me and my family, God almighty will bless and reward you abundantly and you would never regret this”.

Prinţesa Amada îţi cere ajutorul, cavalere. Ea este o căprioară vulnerabilă, iar tu – puternicul şi nobilul salvator. În cazul în care îţi vine să-ţi iei nasul la purtare însă, să te cocoşeşti ca un flăcău de la ţară duhnind a rachie, atenţie: “I urgently need your humble [sublinierea mea] assistance to move this money from the security company to your bank account”.

Printesa Amada si Sir Spamcelot

Răsplată îţi va fi nobleţea propriului gest. Cum, vrei mai mult? Ceruri, în ce lume vulgară sunt constrânse să trăiască alteţele de azi!… În regulă, prinţesa îşi îndreaptă postura de MBA (sau MIR) matură şi tastează cu sânge rece: “I am ready to pay 20% of the total amount to you if you help me in this transaction and another 10% interest per Annual after Income to you”.

Cum, vrei şi mai mult? Ah, bestie nebunatecă, tu!… Dar ce, oare, din mesajul prinţesei Amada să fi stârnit în tine aceste instincte animalice? Sărurile, sărurile!… În cele din urmă, alteţa concede, dar nici să nu-ţi treacă prin minte că ea ar putea fi doar una din tăvălelile tale de bodegă ouvrieră! Să-ţi fie clar în ce condiţii ţi se dăruieşte (dacă insişti!): “I’d like any person who can be caring, loving and home oriented. I will love to have a long-term relationship with you and to know more about you I would like to build up a solid foundation with you in time coming if you can be able to help me in this transaction.” In fine, “I will send you my Pictures as soon as I hear from you”.

***

Mesajul prinţesei Amada pare ultima verigă în involuţia speciei romanelor cavalereşti.

Cei care l-au creat – miros un Gheorghe Dinică din “Filantropica” – nu sunt simpli escroci. Sunt escroci-artişti: montează un nucleu de “intrigă” (regele mort, caseta blocată în bancă, rudele hrăpăreţe), creionează un personaj principal (prinţesa Amada) şi personaje secundare (tăticul, frăţiorul), mânuiesc un anume instrumentar retoric (voia Domnului atotputernic), apelează la vechi figuri (prinţesa periclitată, dar demnă şi virtuoasă, caseta cu dolari pe post de “Graal”) pentru a activa noi patimi (şmecherii tranzacţionale, pozele femeii de 25 de ani…).

În concluzie: de vreme ce Yahoo nu ne protejează de spam şi nici cyberpolice de încercări de fraudă, să salutăm cel puţin apariţia unui nou gen literar – genul spam. Eftin, da’ cu fior artistic!